SCRISORI DE IUBIRE ÎN TIMP DE RĂZBOI

Olga și Sonya, fiica ei de 10 ani, au fost cu noi, la Centrul Educațional Corbeanca, aproape un an. În fiecare zi veneau tocmai din Ciocănești, unde erau cazate, pentru că doar la noi au găsit un spațiu educațional unde Sonya să își poată continuă studiile online, să fie ajutată la teme, să fie înconjurată de alți copii ucraineni dar și români, și, mai ales, un spațiu unde amandoua să se simtă prețuite și în siguranță. Învinse de dorul de casă, de tată și de soț, speriate de schimbările legislative recente care îi vor lasă pe mulți ucraineni fără adăpost, Olga a decis să se întoarcă în Ucraina. Și a trimis Oanei Grigorescu (coordonatoarea centrului) un mesaj: „Am ajuns cu bine. Profesorul și copiii învață offline din ianuarie. Au închiriat o cameră mică cu birouri, deoarece localurile unei școli mari sunt închise (este imposibil să funcționezi fără un adăpost antibombe).

Eu și Sonya aveam tot ce ne trebuie. Datorită ajutorului tău și al asociației, am putut trăi fără bani… dar nu ar trebui să fie întotdeauna așa… Sunt infinit recunoscătoare pentru marele tău ajutor ❤️ Sper că părinții copiilor tăi din România măcar să înțeleagă ce faci pentru ei! Este doar un miracol că există oameni că ține și colegii tăi 🙏❣️❣️❣️” Ne gândim cu drag și iubire la cele două, la fel cum au rămas în sufletul nostru multe din ucrainencele care au trecut pe aici… Și suntem recunoscători că am fost și suntem în poziția celor care au șansă de a ajută și înțelege.

Prin urmare, vă îndemnăm să luați în considerare donarea unei sume de bani către asociații care se ocupă de aceste probleme și să fiți alături de acei oameni care au nevoie de ajutorul nostru. Fiecare gest contează!