Beneficiari

PACIENȚI SOCIALI

Domnul Constantin 56 de ani,  “Picioarele mele parcă erau scoarță de copac, nici nu puteam să mă mișc, dacă mă aplecam un pic și mă ridicam, leziunile se rupeau de pe burtă și era dureros. Îmi cădeau urechile, gleznele nu se mai vedeau.”

Continuă povestea

Domnul Constantin are 56 de ani. A venit la Policlinica Socială Baba Novac pentru prima dată în decembrie 2017, apoi nu a mai venit o lungă perioadă de timp. Începuse să nu se simtă bine și pentru că nu avea asigurare medicală, o cunoștință l-a îndrumat către Policlinica Socială Baba Novac. La începutul anului 2021 a început să se simtă și mai rău decât de obicei. A chemat ambulanța de câteva ori, și a ajuns internat de urgență, însă nu primea un diagnostic clar. Îi erau prescrise medicamente analgezice care diminuau suferința pentru perioade scurte de timp fără însă a i se trata cauza. În vara acestui an, 2021, stările de rău s-au accentuat și dl. Constantin nu se mai putea hrăni. A venit din nou la Policlincia Socială Baba Novac unde i s-au administrat perfuzii timp de câteva zile însă starea nu i se ameliora. Atunci dl. Dr. Vlad Romanescu, i-a recomandat să se prezinte la spital pentru investigații de urgență. A fost internat la spitalul Floreasca și operat de urgență. Dl. Constantin a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru extirparea unui pseudochist pancreatic și a rămas în spital pentru trei săptămâni.

Pe perioada internării am ținut legătura telefonic cu dl. Constantin care ne-a împărtășit despre evoluția post-operatorie. Echipa medicală din cadrul Spitatului Floreasca s-a ocupat cu profesionalism de cazul domnului Constantin din momentul internării și până la externare.

Dl. Constantin a dezvoltat și un psoriazis vulgar generalizat care s-a agravat foarte mult  în anumite perioade de-a lungul ultimilor 21 de ani. “Picioarele mele parcă erau scoarță de copac, nici nu puteam să mă mișc, dacă mă aplecam un pic și mă ridicam, leziunile se rupeau de pe burtă și era dureros. Îmi cădeau urechile, gleznele nu se mai vedeau.” Dl. Constantin a lucrat cu utilaje grele timp de 20 de ani. După ce în anul 2005 a fost disponibilizat de la locul de muncă în urma falimentului, nu a reușit să-și mai găsească un loc de muncă. Dl. Constantin locuiește singur, find divorțat de 20 de ani. Are o fiică care este plecată în străinătate, cu care ține legătura. În toți acești ani s-a întreținut cum a reușit, muncind zilier sau la diverse lucrări temporare.

Pentru că dl. Constantin nu avea asigurare medicală și a fost internat de urgență în spital, Fundația Inovații Sociale Regina Maria a hotărât să-l sprijine prin plata asigurărilor de sănătate, altfel Dl. Constantin aflându-se în situația de a nu putea plăti costurile spitalizării.

După trei săptămâni de spitalizare starea domnului Constantin s-a îmbunătățit și a fost externat. După externare a venit la Policlinica Socială Baba Novac și s-a înscris la medicul de familie, acest serviciu fiind inclus de curând în grila de servicii oferite de Policlinica Socială Baba Novac. În prezent cazul dumnealui este urmărit îndeaproape și îi sunt recomandate tratamentele și investigațiile necesare. Pentru că a primit recomandarea ca pentru minim trei luni să nu facă efort, să nu ridice greutăți, l-am întrebat pe dl. Constantin ce va face, cum se va descurca în această perioadă. A stat un pic pe gânduri și a răspuns: nu știu dar trebuie să mă descurc eu cumva!

Fundația Inovații Sociale Regina Maria face eforturi pentru a susține astfel de cazuri, cu dorința de a sprijini persoana aflată în dificultate să treacă prin acesată perioadă și să reușească să se reintegreze social și profesional într-un timp cât mai scurt.

Gina are 35 de ani, până la această vârstă a reușit să urmeze două clase și apoi a venit pandemia însă vrea să se reîntoarcă la școală: “Vreau și eu să știu să citesc, să mă descurc în viață.”

Continuă povestea

Gina este persoană cu handicap. La primul contact cu Gina, observi că își folosește cu greutate partea dreaptă a corpului, mâna și piciorul. Se deplasează cu dificultate însă asta nu o împiedică să-și croiască un drum în viață. Problemele medicale le are din naștere și spune că mulți ani a fost ca o legumă, nu se putea mișca și nu putea vorbi. A fost abandonată de la naștere și și-a dus viața până la 18 ani într-un centru unde a beneficiat de îngrijire și recuperare medicală. Vorbește cu recunoștință de tot sprijinul pe care l-a primit în centru și spune că datorită acestui ajutor poate acum să meargă și să vorbească. Cât timp a fost în centru, din cauza stării de sănătate nu a putut urma școala însă acum, la maturitate, s-a înscris la școală la șansa a doua. A reușit să urmeze două clase și apoi a venit pandemia însă vrea să se reîntoarcă la școală: “Vreau și eu să știu să citesc, să mă descurc în viață.”

Deoarece avea probleme cu dinții, a venit la Policlinica Baba Novac, îndrumată de o cunoștință. Gina are 35 de ani, este încă tânără, și dorește să-și repare dinții pentru a avea mai multă încredere în sine atunci când este în fața altor oameni. Speră să-și întemeieze o familie însă îi este și teamă, îi este greu să aibă încredere în oameni. Singurătatea a însoțit-o pe Gina de mică, s-a simțit a nimănui și încă se simte singură: “am găsit o pisică abandonată și am salvat-o, să am și eu cu cine să vorbesc și cine să mă aștepte acasă. Am suferit mult, nu am vrut să-mi caut părinții, dacă nu au fost lângă mine când mi-a fost greu, când eram mică și aveam nevoie de ei… le mulțumesc pentru viața pe care mi-au dat-o și sunt fericită că mă pot bucura de o floare, de soare, de viață”. Din venitul modest pe care îl are ca persoană cu handicap reușește să se descurce singură, plătind chirie pentru o cameră mică la curte și rămânânu-i foarte puțini bani pentru mâncare, însă fiind mulțumită că se poate mișca și că poate avea grijă de sine. Gina impresionează prin sensibilitatea din vorbele ei, în pofida tuturor adversităților pe care a fost nevoită să le depășească de una singură. Continuă să fie recunoscătoare vieții pentru lucrurile care poate par mărunte pentru alte persoane însă de o importanță inestimabilă pentru Gina: faptul că acum poate vorbi, că se poate deplasa singură, neînsoțită, faptul că își poate organiza viața în mod autonom, că are o pisică care se bucură atunci când Gina se întoarce acasă, că se poate bucura de florile din grădină și de soarele care vestește a viață.

De curând Gina s-a înscris la medicul de familie în cadrul Policlinicii Sociale Baba Novac. Acum situația ei medicală este observată și monitorizată îndeaproape, astfel primind la timp și în mod personalizat serviciile medicale de care are nevoie.

Costurile pentru serviciile stomatologice de care beneficiază Gina sunt susținute de către Fundația Misericors – Trup pentru suflet, care este o organizație non-profit dedicată ajutării persoanelor cu dizabilități (handicap) neuromotorii și locomotorii cărora posibilitățile materiale nu le permit accesul la tratament.

Maria are 47 de ani și de copil a trebuit să se descurce singură, crescând la un cămin de copii. A reușit să termine 12 clase și să-și ia un atestat de agent de pază.

Continuă povestea

A ieșit cu greu dintr-o relație abuzivă în urmă cu șase ani, iar acum își crește singură fiica în vârstă de opt ani. În timpul pandemiei și-a pierdut locul de muncă – agent de pază într-un parc. Maria a fost mulți ani agent de pază, chiar și când fiica ei era foarte mică, o lua de la grădiniță și pentru că nu avea cu cine s-o lase, o lua cu ea la serviciu. Acum trece printr-o perioadă dificilă și este în căutarea unui nou loc de muncă. Noi am cunoscut-o pe Maria când a venit la Policlinica Socială Baba Novac cu mari probleme de sănătate: diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială, obezitate gradul III,  tiroidită, hipotiroidie  și mari probleme cu dinții. Maria a aflat de Policlinica Baba Novac de la o cunoștință. “Am avut mari probleme de sănătate, dacă nu veneam la policlinică nu știu ce se întâmpla cu mine! Aici am primit un diagnostic și tratament. Primesc medicamente gratuit la fiecare trei luni, așa bolile mele sunt ținute sub control. Nu aveam eu prea multe motive să zâmbesc pentru că viața mea este grea, însă pentru că aveam așa probleme mari și cu dinții, mă abțineam să mai zâmbesc pentru că îmi era jenă să mă vadă cineva așa.

Acum, pentru că se îngrijește de propria sănătate, ia tratament și vine în mod constant la consultațiile medicale, Maria este încrezătoare că viața ei se va așeza pe un făgaș normal și totodată este recunoscătoare că a avut șansa să beneficieze de servicii medicale în cadrul Policlinicii Sociale Baba Novac.

Oameni ca Maria, pentru care viața nu a fost și nu este ușoară, sunt mulți. Însă faptul că în mijlocul unui impas pot găsi sprijin pentru a-l depăși, reaprinde speranța și creează premisele unei reintegrări sociale și profesionale mai facile. Fundația Inovații Sociale Regina Maria prin serviciile oferite persoanelor în nevoie, facilitează procesul de reintegrare socială și profesională, ajutând la creșterea calității vieții celor direct sprijiniți.

Domnul Florin Z. are 64 de ani și a descoperit că suferă de Parkinson abia când a venit la control la Policlinica Socială Baba Novac, în urmă cu aprox. 3 ani, iar până atunci nu se gândise niciodată că ar putea avea ceva atât de grav.

Continuă povestea

“Stăteam la un cămin. Ajunsesem să nu mă mai îmbrac sau să mă încalț singur… Efectiv nu mai puteam să stau în picioare, să îmi trag pantalonii pe mine. Nici pe scaun nu puteam să stau, nu puteam să mă îmbrac sau să port ceva cu șireturi. Trebuia să iau cizme de cauciuc. Ceva groaznic.. „

A lucrat în construcții și și-ar dori să mai lucreze, oriunde, dar nu îl mai angajează nimeni din cauza vârstei și a bolii, chiar dacă acum este ținută sub control cu ajutorul medicamentelor și tratamentelor pe care le primește la Policlinica noastră.

“Din cauza vârstei nu mă angajează nimeni, nu vor să se încarce cu oameni ca noi, care sunt în prag de pensie. Nu cer mare lucru. Dacă paznic sunt bun, paznic mă duc, ud flori, să îmi dea ceva acolo. Nu fug de muncă, ei fug de mine. E greu, e tare greu…„

Dl. Florin este unul dintre miile de pacienți fără venituri și fără acces la servicii medicale, neglijați și abandonați de către sistemul medical românesc. Pentru noi, cei cu siguranța zilei de mâine, a fost nevoie de o pandemie pentru a înțelege frica de boală și urmările pe termen lung pe care le poate avea lipsa accesului la serviciile medicale.

Pentru toți pacienții sociali însă, acesta este un mod de viață, o incertitudine fără sfârșit pe care Fundația noastră încearcă și reușeste de aproape 10 ani să o atenueze.

Doamna Alexandrina în vârstă de 62 ani este o femeie mărunțică cu un zâmbet blajin. Este preocupată de grija zilei de mâine și de viitorul celui mai mic fiu, ajuns adult, însă total dependent de ea, fiind o persoană cu handicap.

Continuă povestea

A aflat de Policlinica Baba Novac și de serviciile stomatologice de la o vecină care își făcuse aici proteze dentare. A venit la noi deoarece avea mari probleme cu dinții și nu mai putea să se hrănească corespunzător.

“Am avut probleme de dezvoltare, încă de mic copil am stat internată la Institutul Parhon și așa am reușit să mă mai dezvolt. Am facut doar 5 clase, pentru că am stat mult prin spital. Am muncit ca femeie de serviciu câțiva ani, apoi l-am avut pe fiul meu cu handicap și a trebuit să mă ocup de el. Acum îmi este foarte greu, am o pensie de handicap de doar 60 de lei. Soțul a suferit un accident de muncă și nu a mai putut să lucreze, iar acum și el are o pensie foarte mică. Îmi dedic tot timpul fiului meu de care trebuie să am grijă pentru că nu se poate descurca singur, are întârziere mintală. Având atâtea griji, am zis să-mi găsesc timp să mă ocup și de mine, măcar să pot și eu să mănânc.”

Vorbind cu doamna Alexandrina se poate vedea sclipirea din ochii dumneaei că a avut șansa de a-și face dinții, altfel ar fi rămas doar un vis neîmplinit.

Ca doamna Alexandrina sunt multe persoane: cu venituri mici și foarte mici, cu posibilități aproape inexistente de a-și rezolva problemele stomatologice, care par un lux, având în vedere prețurile existente în cabinetele stomatologice. Fundația noastră face tot posbilul pentru a veni în sprijinul a cât mai multor persoane aflate în situații limita pentru ca acestea să aibă acces la servicii stomatologice și medicale.

doamna ioana

Doamna Ioana este absolventă a Academiei de Muzică din București, este profesoară de vioară și are o fetiță de 10 ani. Când a venit prima oară la policlinica noastră socială a aflat că are o mulțime de probleme de sănătate: tensiune foarte mare, diabet și probleme stomatologice.

Continuă povestea

“Prin tratamentul pe care domnul doctor mi l-a administrat, în prezent pot să îmi fac treaba de mamă, mă ocup de fetiță în totalitate și am prins putere pentru că tensiunea a scăzut, iar cu ajutorul fundației și al domnului dr. Romanescu, am reusit să îmi pun și dinții pe care nu-i aveam la acel moment…m-a ajutat foarte mult.“

Doamna Ioana suferă de hipertensiune arterială stadiul 3 cu risc înalt, diabet de tip 2 medicamentos şi neuropatie periferică cu parestezii de mâini şi picioare, iar în lipsa tratamentului medical obligatoriu există un risc de infarct miocardic sau accident vascular, cu alte cuvinte, viața ei ar fi în pericol.

“Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aceasta fundație nu ar fi existat! Cred ca aș fi murit, sau aș fi fost paralizată, așa mi s-ar fi întâmplat. Una dintre aceste variante. Dacă nu ai asigurări, nu ești privit ca un om, nu ți se poate da niciun ajutor. Eu una, nu am primit niciun ajutor fără a fi asigurată social, fără a avea acel card de sănătate.“

COPII VULNERABILI

educatie

Pentru unii copii există o singură șansă: E D U C A Ț I A.

Provenit dintr-o familie monoparentală și cu o mamă care lucrează din greu pentru a-l întreține, atunci când a sosit pentru prima dată în Centrul Educațional Băneasa, Rareș era mult în urmă cu materia de la școală cu care nu putea să țină pasul, avea probleme psiho-emoționale dar și de integrare socială.

Continuă povestea

Mama lui Rareș, Corina, este o tânără de 29 de ani care a primit constant provocări din partea vieții, dar care nu a încetat niciodată să vadă dincolo de problemele din prezent, căutând mereu să găsească soluții pentru a merge mai departe și a se asigura că viitorul copilului ei va fi diferit de al ei.

În urmă cu un an au venit împreună la Centru, aflând din comunitate despre ajutorul pe care Rareș l-ar putea primi, atunci când Rareș era în clasa a II-a. De atunci, viața lor s-a schimbat. Corina lucrează în ture de 12 ore într-o fabrică, iar când nu se află la serviciu vine la centru, pentru a-și susține pe copilul dar și pe alți copii de acolo, făcând teme cu ei ori pentru a le pregăti masa de prânz.

Așa că de multe ori orele ei de somn se pot număra pe degetele de la ambele mâini, însă nu se plânge. Face orice pentru a-l vedea pe Rareș crescând frumos și prinzând aripi, iar bucuria ei ce mare este atunci când vede progresul pe care îl are de când au început să vină la Centrul Educațional Băneasa.

Corina este unul din părinții care a înțeles că singurul lucru pe care i-l poate oferi lui Rareș și care nu îi va putea fi luat niciodată este educația iar că Centrul Educațional Băneasa este locul în care acesta poate continua să îl vadă crescând și dezvoltându-se atât ce om dar și ca elev.

Continuă povestea

Pentru unii copii există o singură șansă: E D U C A Ț I A.

 

Provenit dintr-o familie monoparentală și cu o mamă care lucrează din greu pentru a-l întreține, atunci când a sosit pentru prima dată în Centrul Educațional Băneasa, Rareș era mult în urmă cu materia de la școală cu care nu putea să țină pasul, avea probleme psiho-emoționale dar și de integrare socială.

Mama lui Rareș, Corina, este o tânără de 29 de ani care a primit constant provocări din partea vieții, dar care nu a încetat niciodată să vadă dincolo de problemele din prezent, căutând mereu să găsească soluții pentru a merge mai departe și a se asigura că viitorul copilului ei va fi diferit de al ei.

În urmă cu un an au venit împreună la Centru, aflând din comunitate despre ajutorul pe care Rareș l-ar putea primi, atunci când Rareș era în clasa a II-a. De atunci, viața lor s-a schimbat. Corina lucrează în ture de 12 ore într-o fabrică, iar când nu se află la serviciu vine la centru, pentru a-și susține pe copilul dar și pe alți copii de acolo, făcând teme cu ei ori pentru a le pregăti masa de prânz.

Așa că de multe ori orele ei de somn se pot număra pe degetele de la ambele mâini, însă nu se plânge. Face orice pentru a-l vedea pe Rareș crescând frumos și prinzând aripi, iar bucuria ei ce mare este atunci când vede progresul pe care îl are de când au început să vină la Centrul Educațional Băneasa.

Corina este unul din părinții care a înțeles că singurul lucru pe care i-l poate oferi lui Rareș și care nu îi va putea fi luat niciodată este educația iar că Centrul Educațional Băneasa este locul în care acesta poate continua să îl vadă crescând și dezvoltându-se atât ce om dar și ca elev.

Daniela si copiii

Daniela are 30 de ani și are deja 4 copii. Prima fetiță, Ana, are deja 12 ani. Ceilalți sunt Alex – 7 ani, Radu – 5 ani și Andreea – 3 ani. Daniela este una din cele mai bune mame pe care le-am văzut. E un monument de optimism, zâmbete și dragoste. Nu am auzit-o niciodată țipând la vreun copil, cu toate că viața ei nu e deloc simplă.

Continuă povestea

Trăiesc într-un sat de lângă București. Tatăl primește de lucru pe la oameni prin curte, dar nu are nici un venit stabil sau oficial. De 2 luni nu l-a mai chemat nimeni la muncă. Daniela e harnică și curtea ei, deși mică și simplă, e ordonată și orice bucată de pământ e folosită pentru grădină. Așa că niciun copil nu s-a culcat până acum cu burta goală..

Școala, însă, este un subiect delicat. Ana și Alex împart telefonul mamei care abia mai funcționează, ca să își primească temele pe Whatsapp,. Au încercat să se conecteze și pe Zoom, dar nu mai e loc de nici o aplicație pe vechiul aparat. Zilele trecute au primit cadou o tabletă de la un donator, însă nu merge deloc… Copiii s-au obisnuit așa… cu mai puțină școală, dar mama nu poate să accepte. Ea își dorește pentru copiii ei să aibă educație!

Ne dorim să ducem mai departe visul Danielei, acela de a avea 4 copii educați!

casa

Ioana (9 ani) și a fratele ei, Mihai (12 ani) sunt doi dintre beneficiarii centrelor educaționale ale fundației noastre. Acești copii locuiesc într-o casă (ceva ce mulți i-ar spune mai degrabă o baracă), la 1.5 km de sat. Trăiesc sub același acoperiș împreună cu cei doi părinți și bunica lor.

Continuă povestea

Au multe lipsuri, așa cum vedeți în fotografii, însă, cel mai dureros este că nu au nici măcar casa racordată la curent electric. În urmă cu șase ani, într-o încercare disperată de a-l ajuta pe bunicul bolnav de cancer, familia a făcut un împrumut, însă nu l-au putut plăti până la final. L-au pierdut și pe bunic, dar au pierdut și casa. Așa au ajuns să locuiască aici. Mama Ioanei muncește la bucătăria unui restaurant care a fost închis pe timpul pandemiei, iar tatăl, care a făcut anul trecut un infarct și are 3 stenturi, muncește ca șofer cu ziua. Ca să își facă lecțiile, ambii copii folosesc telefonul mamei, care a reînceput serviciul și îl încarcă noaptea, la bateria mașinii.

Ceea ce ne bucură este că acești copii au ales să își continue educația și fac orice pentru a continua. Ei știu de pe acum că este singura care le va schimba viața pe care o au acum!

Avem nevoie de implicarea ta! Hai să schimbăm împreună destine! Vrem să le oferim în continuare acces la educație, o masa caldă și încrederea ca visele lor vor deveni realitate!

Pentru Alexandra și Robert școala s-a oprit brusc, la fel si educația. Cei 2 sunt în clasa II-a, respectiv a IV-a și sunt integrați în unul din afterschool-urile Fundației Inovații Sociale Regina Maria. Trăiesc într-o casă din OSB pe care se străduiesc din greu să o încălzească iarna..

Continuă povestea

Casa lor nu are curent, însă părinții lor au reușit să facă o înțelegere cu un vecin pentru un fir electric, cu condiția ca ei plătească întreaga factura. Tatăl este pensionat pentru un diagnostic pulmonar, iar mama muncește cu ziua, pe unde apucă.
Din nefericire, Alex are și el probleme. A fost diagnosticat acum 4 ani cu epilepsie și urmează un tratament pentru asta, însă, are nevoie și de o alimentație foarte echilibrată. În condițiile date, atât părinții cât și copiii nu pot decât să viseze că vor putea avea măcar niște telefoane pe care să le poată folosi pentru a-și continua educația online, așa cum procedează ceilalți copii, fiindcă acest lucru ar însemna rate – pe care părinții nu le pot susține.
Ei sunt doar câțiva din copiii din centrele educaționale, pentru care educația a rămas pe loc de aproape 3 luni, iar masa caldă pe care o primeau zilnic nu mai vine acum deloc.
Tuturor acestora dorim să le asigurăm de la strictul necesar pentru ca ei să rămână în siguranță (alimente, tichete sociale, produse de igienă, ajutor financiar), până la tehnologia necesară pentru a-și continua educația.

diana banica

Diana Bănică este primul copil care a venit la Centrul Educațional Băneasa, acum 8 ani. De atunci a continuat să vină zilnic pentru a primi ajutor la teme și pentru a se dezvolta atât pe plan personal cât și spiritual.

Continuă povestea

Motivată de profesorii din centru, Diana a început să viseze la un viitor frumos pentru viața ei și ne-a spus că își dorește să devină avocat. Chiar dacă toți credeau că își va schimba opțiunea în timp, iată că dorința ei a devenit din ce în ce mai mare, și nu a fost niciodată dispusă să renunțe la acest vis.

Zilele acestea, Diana a susținut examenul de Evaluare Națională și a reușit să obțină numai note peste 9. Ea este unul dintre exemplele pe care ne bucurăm să vi le arătăm astăzi, ca rezultat al muncii depuse în ultimii 7 ani de Mitra Enayati și a colectivului pe care îl coordonează cu atât de mare responsabilitate!

Motivația și dăruirea copiilor trebuie echilibrată și îndrumată de oameni care îi pot ajuta să meargă în direcția visurilor lor, indiferent de situația socială în care se află în prezent! De aceea, suntem mereu alături de ei!

Sediul Administrativ
Str. Gârlei nr.88, Sector 1, București
frm@fundatiainovatiisociale.ro

Policlinica Socială Baba Novac
Str. Dristorului nr.81-88, Sector 3, București
policlinicasocialababanovac@fundatiainovatiisociale.ro
+40 213 223 020

Clinica Socială Sala Palatului
Str.Ion Câmpineanu nr.23, Sector 1, București
ps2@fundatiainovatiisociale.ro
Programare online
+40 731 345 129

+40 372 126 405

Afterschool Băneasa

Str. Constantin Dobrogeanu Gherea nr.123, Sector 1, București
frm@fundatiainovatiisociale.ro
+40 762 933 086

Afterschool Clinceni

Șos. Principală nr.1, Clinceni, Ilfov
clubulcopiilor@afterschool-clinceni.ro
+40 733 534 258

Centrul Educațional Corbeanca

Str. Sportului nr. 2, sat Tamași, comuna Corbeanca, Ilfov
frm@fundatiainovatiisociale.ro
+40 722 600 568

Start typing and press Enter to search