Oana ne povestește: Odată, într-o zi friguroasă de iarnă, un băiețel entuziast că urma să își primească cadoul de Crăciun a venit să mă îmbrățișeze, noi amândoi purtători de ochelari. Pe drum îi cade o lentilă, o culege din noroi și o pune rapid la loc. Ce faci, întreb. “Nu-i nimic, cade, o pun la loc!” A doua zi o fetiță povestește că ea mănâncă des cartofi cruzi – se satură așa! “Nu avem butelie mereu doamna”. La ei în bucătărie e frig, mereu e frig!

Pentru ei și pentru mulți alții, fiecare cu disperarea și speranța lui, am cerut sprijin pentru a putea reda speranța și pentru a putea avea și ei un viitor.. altul decât acela în care ochelarilor le cad lentilele și în care cartofii cruzi țin de foame! Tot restul poveștii e despre ei și despre oamenii buni care se încăpățânează să le ofere afecțiune, educație, sănătate și încredere în ei.